În această zonă au locuit dacii cumidavensi, având centrul principal la Cumidava (Râșnov). În această perioadă, zona județului a cunoscut o vastă înflorire din toate punctele de vedere, atât materiale cât și culturale. După epoca cuceririi romane, viața și-a continuat același ritm, sub supravegherea Cohortei “VI Nova Cumidavensium Alexandrina”. Autoritățile de ocupație au adus meșteri care au dezvoltat infrastructura, construind castre, apeducte și drumuri.
După retragerea legiunilor aureliene, populația autohtonă care a rămas fără întrerupere a cunoscut populații migratoare care au trecut prin această zonă atrase de bogăția locurilor. Cea mai pregnantă amprentă și-au pus-o triburile slave, așezate în număr mare, care au lăsat o seamă de mărturii – mai ales în toponimii și hidronimii. Secolele X-XI marchează cristalizarea primelor formațiuni politice în zona Țării Făgărașului și Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui Salanus) era între Dunăre și Tisa. El trebuie raportat, desigur, la dominația Primului Țarat Bulgar în zonă, dominație care, fără să aibă amploarea susținută de unii istorici, a fost, totuși, o realitate.^[8] Se pare totuși că, vreme de două secole, regalitatea maghiară nu și-a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după Jus valahicum antiqua lex, obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV–XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea . Pe la 1290, o oaste românească pornită din Făgăraș și condusă de legendarul Negru Vodă “descalecă” în Țara Argeșului, la Câmpulung Muscel, și pun bazele Țării Românești de mai târziu.